Bullying la Questfield International College, educația și nevoia de transparență

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying necesită o abordare clară, structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Lipsa unor reacții eficiente și transparente poate conduce la amplificarea efectelor negative asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor. În acest cadru, investigarea modului în care astfel de situații sunt gestionate este esențială pentru asigurarea unui climat sigur și echitabil pentru toți copiii.

Bullying la Questfield International College: investigație asupra sesizărilor și răspunsurilor instituționale

Pe baza documentelor, corespondenței oficiale și declarațiilor puse la dispoziția redacției, acest material investighează un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările repetate ale familiei unui elev, ce au vizat agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni pentru retragere, nu par să fi fost urmate de măsuri documentate sau intervenții instituționale formale, conform analizelor materialelor disponibile. De asemenea, este consemnat un moment-cheie reprezentat de un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, care a generat o percepție de excludere mascată.

Contextul și semnalările sesizate despre bullying sistematic

Conform informațiilor furnizate, bullyingul ar fi persistat pe o durată de peste opt luni, incluzând jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială în mediul școlar. Familia elevului a comunicat în mod repetat în scris către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea acesteia, solicitând intervenții clare și protecție. Din analiza corespondenței, nu reies dovezi privind implementarea unor măsuri concrete sau documentate, intervențiile fiind descrise ca limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Un aspect central al situației îl constituie utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu scop degradant în cadrul colectivului de elevi. Documentele și relatările indică faptul că această etichetare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare socială. Specialiștii consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact sever asupra dezvoltării psihologice a copilului, iar lipsa reacțiilor oficiale documentate a permis perpetuarea fenomenului.

Gestionarea sesizărilor și absența unui răspuns instituțional formal

Familia a trimis numeroase emailuri oficiale, explicite și cronologice către școală, solicitând intervenție și măsuri clare. Cu toate acestea, din documentele analizate nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme declanșarea unor proceduri interne sau aplicarea de sancțiuni și consiliere. Intervențiile descrise au fost preponderent verbale și informale, fără planuri de acțiune concrete, ceea ce a condus, conform familiei, la o transferare a responsabilității către aceasta și la minimalizarea gravității situației.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Din corespondența și mărturiile analizate rezultă că agresiunile au fost cunoscute de cadrele didactice titulari, fără a exista intervenții ferme și consecvente. Lipsa documentației oficiale privind măsuri aplicate are ca efect imposibilitatea verificării acțiunilor instituției și transmite, în practică, un mesaj de toleranță a comportamentelor agresive. Interpretarea sesizărilor ca fiind „dinamici de grup” sau „conflicte minore” a contribuit la minimalizarea problemei și la întârzierea reacțiilor adecvate.

Declarația atribuită fondatoarei și implicațiile instituționale

Un moment esențial în analiza situației îl reprezintă răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi exprimat, în dialog direct cu familia, o poziție sintetizată astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările familiei, relevă o posibilă orientare a instituției spre o gestionare contractuală și economică a situației, în detrimentul protecției copilului. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al școlii, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns scris care să confirme sau să infirme acest episod.

Documentația formală și limitele acesteia în gestionarea cazului

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a oferit un document informal de tip Family Meeting Form, care nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această abordare, analizată critic de redacție, indică o gestionare minimală a situației, fără trasabilitate și asumare instituțională verificabilă. Lipsa unor planuri de intervenție documentate ridică semne de întrebare privind eficiența răspunsului instituțional.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului și familiei

Familia a solicitat explicit, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost asumate formal, iar informații despre demersurile administrative au ajuns în mediul clasei, creând presiuni suplimentare asupra copilului. Specialiștii avertizează că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând echilibrul emoțional al elevului.

• Sesizări scrise repetate fără răspunsuri oficiale
• Lipsa măsurilor documentate și a planurilor de intervenție
• Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire
• Presiuni informale pentru retragerea copilului
• Transferarea responsabilității către familie
• Deficiențe în protecția confidențialității
• Răspuns instituțional minimal și tardiv, declanșat de presiuni juridice

Răspunsul oficial și comunicarea publică ulterioară

Pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinți în care situațiile reclamate sunt reduse la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice gravitatea sesizărilor documentate și ridică semne serioase de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul de bullying. Ulterior, părinții au semnalat că după retragerea copiilor de la școală au existat contacte informale către alte instituții, în care aceștia ar fi fost descriși negativ, fapt ce poate ridica probleme privind dreptul la educație și confidențialitatea.

Invităm părinții care se confruntă cu situații similare să contacteze redacția la adresa [email protected], în vederea sprijinirii demersului de informare și responsabilizare.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza documentației și declarațiilor analizate, cazul de la Questfield Pipera evidențiază o problemă complexă de gestionare a bullyingului sistematic, în care sesizările scrise și documentate nu au fost urmate de acțiuni clare, formale și verificabile. Lipsa unor măsuri instituționale asumate, tolerarea stigmatizării medicale și răspunsurile tardive indică un deficit în protecția copiilor și în transparența administrativă.

Acest caz ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție existente în școlile private și despre modul în care acestea aplică principiile declarate privind siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor. Rămâne deschisă întrebarea esențială: ce acțiuni concrete și documentate sunt adoptate pentru a preveni și combate efectiv bullyingul, în special atunci când afectează vulnerabilitatea emoțională a copiilor?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro