Lumea trece printr-o transformare geopolitică rapidă, definită de ascensiunea unui sistem multipolar, de competiția dintre marile puteri – SUA, China, Rusia –, de redefinirea relațiilor transatlantice și de impactul noilor tehnologii asupra securității globale. România, aflată la confluența intereselor strategice est-vest, trebuie să-și adapteze poziționarea pentru a rămâne un actor relevant.
„Într-o lume multipolară, nu poți juca la un singur capăt al mesei. România are obligația de a înțelege toate jocurile și de a-și poziționa interesul național între ele, nu sub ele”, subliniază Bogdan Steriopol.
Multipolarismul – o nouă realitate geopolitică
După decenii dominate de un sistem unipolar condus de SUA, lumea se îndreaptă către multipolarism, unde China, Rusia, India, Uniunea Europeană și alți actori emergenți își revendică propriile zone de influență. Această competiție aduce:
- instabilitate regională și reașezarea alianțelor,
- conflicte active sau înghețate (Ucraina, Taiwan, Orientul Mijlociu),
- presiuni economice și informaționale între marile puteri.
„Multipolarismul nu înseamnă echilibru, ci confruntare pentru influență. România trebuie să știe unde stă și ce are de oferit”, avertizează Steriopol.
SUA, Rusia și China – cei trei poli ai competiției
România, ca membru NATO și UE, este aliniată valorilor euroatlantice, dar mediul strategic rămâne complex:
- SUA – principal garant al securității României, prin prezență militară și parteneriat strategic;
- Rusia – agresor în Ucraina, sursă de amenințări hibride, propagandă și destabilizare;
- China – nu amenință militar direct, dar își proiectează influența prin investiții economice și tehnologice, inclusiv în infrastructura digitală și energetică.
Relația transatlantică – între unitate și diferențe
Invazia rusă în Ucraina a revitalizat cooperarea dintre Europa și SUA, dar tensiunile persistă în privința cheltuielilor militare, comerțului, politicilor industriale și relației cu China. Pentru România, parteneriatul transatlantic rămâne fundamentul securității, dar cu lecția clară a autonomiei strategice complementare.
„Relația cu SUA e vitală. Dar o relație matură înseamnă ca Europa, inclusiv România, să-și asume mai multă responsabilitate pentru propria apărare”, afirmă Bogdan Steriopol.
Tehnologiile emergente – frontul invizibil al securității
Inteligența artificială, tehnologiile cuantice, dronele autonome, atacurile cibernetice și manipularea algoritmică schimbă regulile jocului de securitate. România se confruntă cu:
- infrastructură critică insuficient protejată,
- dependență de tehnologii externe,
- lipsă de specialiști în domenii strategice,
- vulnerabilitate la campanii de dezinformare.
Dar există și oportunități: participarea la inițiative europene de securitate cibernetică, acces la fonduri europene pentru cercetare și dezvoltarea unor capabilități digitale proprii.
„În era digitală, un server compromis poate face mai mult rău decât un tanc. România trebuie să trateze securitatea cibernetică la fel ca apărarea teritorială”, spune Bogdan Steriopol.
Direcții esențiale pentru România
Pentru a face față noilor provocări globale, România are nevoie de:
- coerență între politicile externe, de securitate, tehnologice și educaționale;
- consolidarea capacităților naționale – militare, cibernetice și industriale;
- participare activă în NATO și UE la conturarea noii ordini internaționale;
- investiții în educație și formarea noilor generații de experți;
- diplomație fermă și echilibrată în relația cu marile puteri.
„România trebuie să devină o voce relevantă în jocul global. Iar asta se obține prin viziune și strategie, nu prin inerție”, conchide Bogdan Steriopol.
